O stire de ieri mi-a atras in mod deosebit atentia si probabil ca nu s-ar fi intimplat asta daca respectiva stire nu ar fi fost scrisa cu un talent jurnalistic deosebit. Titlul era interesant si suna cam asa: "Consilierii ANOFM vor bate din usa-n usa pentru a-i convinge pe rom(an)i sa se angajeze". Ideea principala era aceea ca Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca va modifica, incepind de luna viitoare, modalitatea de desfasurare a caravanelor ocuparii, reprezentantii Agentiei urmind sa-i consilieze individual pe cei care isi cauta un loc de munca.

Dupa cum se observa chiar din titlul materialului in cauza, treaba e cu substrat. Adica, am inteles eu, e o problema cu rromii. Ei ar fi cei care nu se ingramadesc sa caute un job, sa invete sa scrie un CV etc. Dar, ca sa nu fie nici o discriminare, se va face consiliere "face to face" tuturor celor care n-au de lucru.

Vor avea in schimb mult de lucru angajatii agentiilor locale de ocupare a fortei de munca - chiar, ce bine suna denumirea acestor institutii! - care vor face teren cit cuprinde. Numai sa nu fie platiti, saracii, in functie de cite persoane se angajeaza dupa ce le bat ei la usa, altfel vor avea nevoie si ei de consiliere pentru ocuparea fortei lor de munca intr-un domeniu mai putin stresant.

Se pare ca statul nu prea s-a descurcat cu vechile caravane, in ciuda cifrelor raportate, altfel nu se renunta la ideea cu intilnirile la caminele culturale. Din cite am auzit, in unele localitati cu populatie predominant de etnie rroma, aceste intilniri s-au transformat in bilci si specialistii adusi pentru consiliere au avut noroc daca au iesit intregi la minte si la trup de acolo, pentru ca li se cerea sa raspunda mai mult la intrebari legate de ajutoarele date de stat celor care nu au de lucru, decit la cele legate de modul in care poti sa-ti gasesti un loc de munca. Bietii functionari au fost nevoiti sa faca dovada stapinirii de sine si a dotarii cu plamini puternici.

Vreau sa cred ca mersul din usa in usa pe la casele celor fara seviciu va da roade. Poate ca e mai usor si mai productiv sa vorbesti doar cu cite un (rr)om odata, decit cu zeci de membri ai comunitatii. Costa (statul) mai mult, dar... sa fim optimisti si increzatori. Sa nu uitam insa ca rata somajului e mare. Adica piata muncii nu poate absorbi toata forta de munca. Si, cu toate astea, de unii trebuie sa te rogi, chiar la ei acasa, sa se angajeze.