O anecdota cu mult talc povesteste cum ca intr-o zi Ion si echivalentul sau japonez, sa-l numim Seiji, stateau la un pahar de vorba si, subit, romanul incepe sa laude realizarile economice ale ¥arii Soarelui Rasare, chestionandu-si totodata partenerul de sake/palinca in legatura cu cauzele acestei ascensiuni. Japonezul sta o clipa pe ganduri, apoi ii furnizeaza explicatia: ziua sa de munca se imparte in trei: trei ore pentru sine, trei ore pentru seful sau direct si doua ore pentru Japonia. Consternat, Ion isi pune, de data aceasta sie insusi, intrebarea daca sistemul ar functiona si in Romania. "Bine-bine, gandeste el cu glas tare, dar aceiasi bani ii obtin indiferent cate ore as munci pentru mine. Sa muncesc doua ore pentru seful meu direct? Numai odata cu capul! Iar Japonia? Dar, la urma-urmei, ce treaba am eu cu Japonia?"
Sinuciderea (atentie, nu demisia din functie) de ieri a ministrului japonez al Agriculturii, Toshikatsu Matsuoka, acuzat (atentie, nu si condamnat) de coruptie referitoare (stranie coincidenta!) la favorizarea unor firme din domeniul constructiilor pentru castigarea unor licitatii organizate de o agentie din subordinea ministerului sau, mi-a amintit mai sus mentionata anecdota. Paralela cu anecdota se impune cu atat mai mult cu cat acuzatiile la adresa lui Matsuoka au condus la scaderea scorului electoral al premierului nipon Shinzo Abe, cu numai doua luni inaintea unor alegeri partiale pentru Senat, cruciale pentru viitorul sau politic.
Desigur, cu precizarea ca, in calitate de buni crestini ortodocsi, nu de adepti ai Codului Bushido, care explica probabil actele extreme ale mai multor demnitari japonezi, omologii romani, cu respectul pentru viata umana impus de crestinism, ar avea totusi iesirea suficient de onorabila a demisiei din functie atunci cand sunt suspectati de matrapazlacuri. Asta, fireste, daca ar avea vreo treaba cu electoratul lor, nu cu cel japonez, ca sa parafrazam anecdota. Dar cum cramponarea de functii este sport national printre politicienii romani chiar si atunci cand au dosare penale pe rol, iar uzul de imunitate parlamentara ori prezidentiala este o metoda deja banalizata pentru a evita raspunderea in fata Justitiei, noua, alegatorilor ("cetatenilor turmentati"?), nu ne ramane decat sa ne intrebam, aidoma eroului din snoava: "Dar, la urma-urmei, ce treaba au ei cu Japonia?".