Ieri, intreaga planeta a sarbatorit Ziua Mondiala a Mediului Inconjurator, o zi in care s-au organizat tot felul de actiuni mai mult sau mai putin simbolice, in care mediul s-a aflat, de voie, de nevoie, in centrul atentiei.
La ora la care scriu aceste randuri, politicieni de toate orientarile rostesc tot felul de vorbe frumoase despre necesitatea de a trai intr-o tara curata, despre asigurarea viitorului copiilor nostri intr-un mediu cat mai putin poluat, despre rolul cetateanului roman, proaspat membru al Uniunii Europene, in salvarea a ceea ce mai e de salvat.
Din pacate, problemele de mediu se lovesc de o gramada de factori obiectivi si subiectivi, care fac ca multe dintre actiunile de gen sa ramana la stadiul de intentii frumoase. Una ar fi, fara indoiala, saracia in care se zbate o buna parte a populatiei. In momentul in care multi concetateni de-ai nostri traiesc la limita de subzistenta, protectia mediului apare multora ca fiind doar un moft. Eventual o problema a celor care au tot ce le trebuie si aiuresc lumea cu protectia speciilor de animale pe cale de disparitie, eventual numai bune de pus pe masa, sau a unor specii de arbori, numai buni de pus pe foc sau de vandut.
Daca problema saraciei are sanse de a fi rezolvata intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, problema schimbarii mentalitatii populatiei fata de ocrotirea naturii pare foarte greu de realizat. Principala racila este legata de nesimtirea crasa de care dau dovada prea multi dintre romani atunci cand este vorba despre aruncarea la intamplare a tot felul de gunoaie. De la "vladica la opinca", toti arunca pe unde nimeresc resturile de tot felul, iar dupa un picnic, asezonat cu gratarele si berica de rigoare, locurile de agrement se transforma in adevarate gropi de gunoi, adevarate monumente ale lipsei de bun-simt si ale unei marlanii agresive foarte greu de eradicat.
Poate singurele semne bune vin din partea generatiei de maine, a copiilor si a tinerilor care se arata tot mai preocupati de aceste probleme. A celor care par a fi printre putinii constienti de faptul ca si in acest domeniu se mai poate face ceva.