Parca mai mult ca in oricare alta parte a anului, intr-un chip aproape misterios, in Saptamana Mare, mintea si sufletul ni se framanta de o intensa nevoie interioara de reimprospatare a fiintei fiecaruia. Curatenia fizica, dar, mai cu seama, curatia launtrica, la care ne cheama traditia crestina, dimpreuna cu fericita coincidenta a renasterii naturii, ne indeamna sa retraim ultimele zile din viata Mantuitorului intr-o stare de sobrietate si de pocainta, dar si de sperante. Ceea ce este, de altfel, specific oamenilor simpli, dintotdeauna. Dar, din cate ne este dat sa vedem, deloc potrivit preocuparilor politicienilor nostri vremelnici, care nu se dau in laturi sa ne otraveasca zilele, fara incetare.
Felul in care au pus la cale incropirea noului guvern a lasat impresia ca tara a fost invadata de osti intregi de urmasi ai lui Iuda. Viteza trecerii prin fata comisiilor parlamentare, ca gasca prin apa, a candidatilor la fotoliile guvernamentale si acordul covarsitor din plenul Camerelor legislative au fost o copie fidela a gestului tradator al Iscarioteanului, hulpav sa obtina cat mai grabnic cei treizeci de arginti murdari. Ceata de arghirofili din fruntea bucatelor - acesti lacomi iubitori de bani publici care se cred reprezentantii multimii - nu are nici o frica de Atotputernicul, indiferent de solemnitatea evenimentului ori sacralitatea momentului pe care-l traveseaza neamul in ansamblul sau.
Tinta lor fixa e una si aceeasi - injositorul castig. Mijloacele de obtinere nu au nici o importanta. Fuga si frica de alegeri anticipate, adica de pierderea privilegiilor de care au profitat pana acum, a fost cea care i-a fortat sa acorde incredere pe fuga unui guvern minoritar, alcatuit in pripa, de o calitate indoielnica. Un guvern de "serviciu", in slujba PSD-ului si a mafiei, cum il apreciaza numerosi comentatori. Desi nu mai era nevoie, a fost reeditat in format maxim efectul votului pe liste de partid. Am avut prilejul sa observam pe viu la ce dimensiuni se pot reduce imaginile oamenilor politici actuali. Doar la cele ale unor umbre triste si diforme, carora nicicand nu le-au fost prielnice onoarea si demnitatea.
Pentru un purcoi de gologani - indemnizatia, sumele forfetare risipite anapoda pe la fantomaticele birouri din teritoriu si alte ghesefturi adiacente - au pactizat, intr-o reciprocitate acceptata ipocrit, cu dusmanul, inseland perfid, cu seninatate diabolica, increderea electoratului. Au recurs la acest tertip in cel mai fariseic mod. Chipurile, pentru a pune capat scandalurilor. Mincinoasa, nedemna si dezonoranta explicatie. Adevarul se putea citi pe fetele lor schimonosite de ura spumeganda si trufie sangeroasa: o apriga dorinta de razbunare, dublata de mentinerea cu orice pret a profitului rangului social oferit cu generozitate de cetatenii turmentati prin promisiuni demagogice.
Criza adevarata de-abia acum incepe. Ea a fost declansata de acest semnal al vesnicei tradari, al confirmarii neloialitatii fata de cei care le-au acordat creditul de a le reprezenta interesele. Alesii, persoane deloc alese - in sensul de semeni deosebiti, remarcabili, distinsi -, si-au dat inca o data arama pe fata. Nu au rusine si teama de nimic. Nici de Dumnezeu. Nici macar in Sfanta Saptamana a Patimilor Sale. Pentru ei prioritate are folosul personal, indiferent cat de degradant ar fi el. Demonic, fariseii contemporani ai acestor locuri, intr-o solidaritate necugetata, ii pregatesc lui Isus inca o rastignire, chiar inaintea cursei intinse de netrebnicul lor idol. Dramatic, Saptamana Patimilor poporului roman, din aceste nedorite pricini, va continua pana cand nesatulul Iuda autohton - multiplicat, iata, la scara parlamentara - va primi pedeapsa cuvenita, pentru injositorul sau castig, la judecata votului urmator. Pana atunci, Doamne, iarta-ne ca le-am vazut, inca o data, goliciunea din inimi!