Nu stiu cum se face, dar bugetul de stat, prin tot soiul de rezerve, care tot de acolo provin, adica din banii publici, plateste tot felul de sume, care de care mai mari, pentru care romanii, platitorii de taxe, nu sunt catusi de putin vinovati.
Cea mai recenta este repatrierea, pe banii nostri, a unor persoane care au decis sa locuiasca in Palestina, pentru ca zona este prea nesigura. Hai sa fim seriosi! Zona respectiva a fost dintotdeauna nesigura si, odata ce te-ai decis sa locuiesti acolo, se banuieste ca ti-ai asumat niste riscuri si o eventuala plecare trebuie sa o suporti din propriul buzunar, in care ai adunat ceva banuti. Nu am nimic impotriva solidaritatii umane, dar parca mai de plans sunt taranii din estul Romaniei, cei care, fara o interventie hotarata a autoritatilor, risca sa moara de foame din pricina secetei cumplite care a pus stapanire pe o zona si asa batuta de soarta. Nu stiu ce pret o fi avut cursa Tarom cu care au fost repatriati romanii, la care li s-a alaturat chiar si un palestinian sadea, dar oricum banii respectivi puteau fi folositi pentru rezolvarea unor probleme punctuale grave ale celor care se afla cu adevarat sub pragul saraciei.
In top se afla, fara indoiala, judecatorii care au dat decizii incorecte si care au fost apoi contestate la CEDO si pentru care tot bugetul, adica noi toti, trebuie sa plateasca despagubirile de sute de mii de euro. Personal, nu am cunostinta despre vreun astfel de judecator care sa fi scos un ban din buzunar pentru hotararile luate in neconcordanta cu legislatia europeana. La fel, in cazul consilierilor locali care au votat retrocedari, care, ulterior, s-au dovedit a fi ilegale.
Exemplele ar putea continua cu nemiluita. Nu trebuie uitat nici celebrul caz al ziaristilor rapiti in Irak, pentru eliberarea carora s-au platit bani buni, desi, cu siguranta, Marie-Jeanne Ion & Co nu au cerut avizul taranilor din Vaslui la plecarea intr-o misiune care ridica, in continuare, multe semne de intrebare.
Repet, nu am nimic impotriva spiritului de solidaritate, dar parca prea ni se intampla de multe ori sa platim pentru faptele necugetate ale altora, chiar daca, in cel mai bun caz, este vorba numai despre prostie sau inconstienta crasa.