Cristian Diaconescu, poate unul dintre cei mai rezonabili lideri ai PSD, a avut luni seara in emisiunea lui Robert Turcescu de la Realitatea TV o scurta interventie in care a spus, printre altele, si ca "poate ar fi cazul sa plecam cu totii". Tare mi-e teama ca a avut teribil de multa dreptate.
Cert este ca, la ora actuala, Parlamentul Romaniei a ajuns intr-o situatie jalnica, undeva la limita de avarie, foarte departe de ceea ce ar trebui sa fie. In loc de un forum de dezbateri pentru binele celor care i-au ales, Legislativul pare a se fi transformat intr-un soi de balamuc peste care pluteste un aer scarbos de intoleranta dusa la extrem, in care injuraturile mai voalate sau "ca la usa cortului" au ajuns, din pacate, de domeniul banalului.
Sesiunea dedicata motiunii de cenzura initiata de PD a avut darul de a arata tarii, intr-o lumina cruda, halul in care a ajuns o institutie care ar trebui sa fie un simbol al democratiei. Este foarte greu sa arunci vina asupra cuiva, pentru ca, de la stanga la dreapta, toti par a contribui, cu voie sau fara de voie, la starea de lehamite cumplita care a cuprins majoritatea electoratului.
Desi, adeseori, presedintele Basescu pare a fi cel care pune paie pe foc pentru a duce disputele la limita suportabilului, propunerea sa privind alegerile anticipate si votul uninominal pare a fi cea care ar putea duce la iesirea din criza. Chiar daca este vorba despre cheltuieli deloc de neglijat si nervi intinsi la maximum intr-o noua campanie electorala, alegerile ar avea macar rolul, foarte important, de "limpezire a apelor", devenite insuportabil de tulburi la ora actuala.
Desi aflat in sondaje la cele mai scazute procente din istoria sa, PSD-ul este cel care face legea in Parlament, datorita numarului mare de alesi in 2004. Faptul ca atat PD, cat si PNL considera o cooperare transparenta cu acest partid drept o "legatura primejdioasa" cu un cuib de corupti si sforari politici face ca situatia sa fie fara iesire.
Teoretic, am avea nevoie de un suflu cu adevarat nou, in care sa apara tineri dispusi sa intre in politica si sa-i inlocuiasca pe parlamentarii cu (prea multa) vechime pe care i-am tot vazut fie dormind sau scobindu-se in nas, fie rostind discursuri sforaitoare, menite doar sa-si faca praf adversarii. Politicieni parati, care ar trebui sa plece cat inca nu e prea tarziu.