Referendumul asupra soartei presedintelui, desi incheiat cu rezultate clare si indubitabile, lasa loc la multe intrebari. Traian Basescu a obtinut o sustinere ce depaseste orice asteptare (si sondaj), dar mai putin de jumatate dintre alegatorii romani au mers la vot. Nu-i intereseaza oare pe romani cine trebuie sa fie sef al statului sau nu le pasa de actiunea celor 322 (acum, ceva mai putini)? Iar cei care au votat impotriva suspendarii au facut-o ca un sprijin pentru Basescu sau impotriva respectivilor parlamentari si a partidelor lor politice?
Oricum, dupa doi ani si ceva de functie suprema, audienta actualului presedinte nu numai ca nu s-a erodat, dar s-a extins. Pe cale de consecinta, si cea a Partidului Democrat, care se consolideaza ca partidul prezidential menit sa-i mai asigure liderului sau de drept inca un mandat in 2009. Dar daca, dinspre partea Cotrocenilor, viitorul imediat - si chiar mijlociu - pare destul de previzibil, in privinta relatiilor Presedintie-Guvern, Presedintie-Parlament, Presedintie-partide, situatia a ramas cel putin la fel de confuza ca inainte de referendum.
O administrare stabila si coerenta a tarii presupune un Executiv cooperant cu presedintele si un sprijin nesupus capriciilor si jocurilor politicianiste in Parlament. Daca ar fuziona cu PLD, PD ar deveni un nou partid, care n-ar mai avea inscrisa in statut interdictia de a face guvern cu PSD. Iar daca PSD si PLD vor fi obligate de infrangerea electorala sa-si schimbe orientarea (poate chiar conducerea), raportul de forte politice s-ar recompune si el altfel. In sfarsit, daca lucrurile vor merge mai departe ca pana acum, presedintele va fi tinut in sah etern de opozantii sai politici, in dezastruoasa partida care se perpetueaza de atata vreme. In sah vor ramane insa si problemele de interes national/european, si agenda cetateanului, care trec nestirbite, ba chiar neatinse, dintr-o criza in alta. Actuala masinarie politico-administrativa se poticneste si actuala mecanica a Constitutiei nu-i poate asigura functionarea.
Ar fi cazul unui nou moment al adevarului, dupa destul de multele ratate pana acum, din decembrie 1989. Etern-etern, acest sah, dar pana cand?