Summit-ul Bush-Putin de la resedinta familiei Bush din Maryland a continuat fara sperante si ieri. Cei doi lideri, care se laudau ca se cunosc atat de bine incat "si-au citit in suflet" (exprimarea lui Bush dupa precedentul summit cu Putin, in 2002, la Bratislava), poarta la sfarsit de mandat dialogul surzilor, in mod clar decisi sa lase urmasilor mostenirea dosarelor dificile. Degeaba aparitia teatrala a lui Bush-tatal, degeaba o partida de pescuit in amurg in apele Atlanticului din largul statiunii Kennenbunkport, degeaba o cina pescareasca, cu languste, peste spada si vinul potrivit, degeaba intalnirile fara traducatori. "Astazi (duminica, n.r.), nu ne-am referit la problemele concrete, ci ne-am concentrat pe filosofia momentului. Tonul a fost dat si este identic" pentru cele doua parti, a afirmat consilierul presedintelui rus pentru Afaceri Externe, Serghei Prihodko. "Concluzia comuna, pe care cel putin partea rusa a tras-o, este ca istoria ne obliga imperativ sa continuam sa ne intarim si extindem cooperarea noastra", a spus el. Mai putin diplomat, un ziarist al Agentiei Associated Press tragea concluzia: "Rezultatele vor fi judecate in functie de cat de frumos vor recunoaste Bush si Putin ca sunt in dezacord".
Tratatul Fortelor Conventionale in Europa este paralizat, cel putin pana anul viitor. Statutul Kosovo, probabil, asijderea, desi Statele Unite amenintau, mai mult sau mai putin neoficial, cu taierea nodului gordian daca Rusia, membru permanent in Consiliul de Securitate, va continua sa blocheze proiectul independentist. Instalatiile din Polonia ale Scutului antiracheta, cum am vazut, nu le blocheaza Rusia, ci insusi Congresul american. Deblocarea se intrevede cel mai devreme anul viitor, fiindca atunci vor avea loc alegeri prezidentiale in cele doua tari. Dar ele nu vor insemna automat dezghetul. Apropo de aceasta, Vladimir Putin are un vizibil avantaj prin popularitatea de care se bucura acasa, in timp ce cota de aprobare a politicii lui Bush este sub 50 la suta.
Apropo de urmasii care vor mosteni dosarele dificile, probabilitatea este mult mai mare ca viitorul presedinte rus sa fie un om al continuitatii, iar viitorul lider american unul al rupturii. Desigur, America, asa cum o stim, nu a sacrificat marile teme de politica externa diferentelor dintre partide. La fel de adevarat ca politica externa a ajuns cea mai criticata parte a prestatiei lui Bush.